Să zicem că tocmai faci ceva de mâncare... să zicem că i-ai adăugat toate ingredientele și că are deja un gust grozav. E perfect.
Să zicem că ai uitat, totuși, ce era mai imporant: să-i faci cruce și să spui o rugăciune scurtă, cum ar fi "Binecuvântează, Doamne, hrana mea și a celor dragi mie".
Să zicem că, dacă ai timp și bunăvoință, poți spune chiar Tatăl nostru - dar nu formal, ca pentru cratiță, ci cu simțire, ca pentru suflet.
Să vezi acum cât e de bună... să vezi acum cât de bine o să-ți pice mâncarea, mai ales dacă ai vreo suferință, fie ea mai ușoară sau mai grea. Ai un leac în farfurie, acum, nu o simplă mâncare! Doar nu degeaba or fi inventat străbunii noștri expresia "mi-a mers la casa sufletului", nu? Să vezi cât de bine o să-ți facă, încearcă doar!
Citiți aici un articol excelent, publicat în ziarul Lumina - completează la fix ce spuneam mai-sus.
Poftă bună, dragii mei!
