miercuri, 7 octombrie 2009

Fii drept, dar blînd!

 O fi dreptatea sfîntă, dar dacă e făcută cu răutate, îşi pierde şi ultimul dram de sfinţenie.

Dreptatea nu e dreaptă dacă nu e blîndă, iar blîndeţea nu e blîndă dacă nu e dreaptă.

Meditaţi la aceste vorbe. Eu cred că de la ele începe dragostea, pe ele se clădeşte iertarea şi în ele germinează sămînţa înţelepciunii.

Pare cel mai simplu lucru să fii drept, dar blînd - însă e cel mai greu. Cînd omul simte că are dreptate, uită de blîndeţe; devine drastic, se agită, se înfierbîntă, vrea să-şi impună părerea şi ridică tonul. Unde să mai încăpă blîndeţea? Între cutele de pe fruntea încruntată, poate? Nici vorbă. Printre vorbele spuse apăsat şi repezit? Nu. Printre fluturări de mîini şi rîsete nervoase? Exclus. Blîndeţea are nevoie de loc larg, ca o împărăteasă, de seninătate şi de mîngîiere în glas - nu de îngustime, încordare şi sfadă.

Cînd simţi că pierzi ori măsura dreptăţii, ori pe cea a blîndeţii, roagă-te aşa:
 
 "Doamne, învăţă-mă, ajută-mă să fiu drept, dar blînd! "
 
 Şi Dumnezeu ne îndrumă - dar nu ni le face cadou. Aşteaptă să vadă strădania noastră, framîntarea şi părerea sinceră de rău cînd greşim - şi atunci ne sprijină, să ne îndreptăm.

Cine vrea să guste dulceaţa Raiului, în Ceruri, să guste întîi amărăciunea dreptăţii blînde şi a blîndeţii drepte aici, pe Pămînt! De ce "amărăciunea"? Pentru că nu-ţi va fi uşor, dragă cititorule, într-o dispută oarecare din viaţă ta. Fiind blînd, despre tine nu se va mai spune "ce bine le zice X! ce tare e! praf i-a facut pe toţi"!  ci "parcă erai mai înfipt înainte, prietene! ce-ai păţit? revino-ţi!". Şi te vei simţi înfrînt. Te vei întreba: "la ce bun? pe cine interesează blîndeţea mea? în curînd o să mă calce toată lumea în picioare!". Nu. Dumnezeu te va apăra. Pe El îl interesează. Dacă aştepţi o răsplată, de la Dumnezeu s-o aştepţi, nu de la oameni.

 Dumnezeu nu ne vrea zbiri. Nu. Stau dovadă Sfinţii, Evangheliile şi Iisus Hristos. Stă mărturie însăşi viaţa noastră: trăim pentru că Dumnezeu suflă Duhul blîndeţii şi al dreptăţii asupra noastră. Dacă n-ar fi aşa, n-am mai fi. Am sfîrşi într-o clipă. Dumnezeu ne ţine din bunătate, ne ceartă cu blîndeţe şi e drept cu noi din dragoste, tocmai că să nu ne pierdem.
 
 Meditaţi, deci, la vorbele acestea:
 
 "Dreptatea nu e dreaptă dacă nu e blîndă, iar blîndeţea nu e blîndă dacă nu e dreaptă."
 
 Vedeţi şi filmuleţul, poate vă va ajuta să cugetaţi mai bine. Dumnezeu să vă binecuvînteze pe toţi! 

6 comentarii:

  1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

    E tare greu sa-ti gasesti blindetea cind tot ce te inconjoara urla.

    Incerc sa imi gasesc blindetea in mine, in ce mi-a fost dat de Dumnezeu si sa nu uit ca dimineata odata cu razele de soare il gasesc, ca ziua la amiaza cind mi-e foame o mina se intinde si-mi ofera un covrig, iar seara lumina lunii imi lumineaza terasa si casa si fata.

    Ma-nclin. Ma revolt in mine de uritenia, de dezechilibrul, de scandalul si strigatele care ne inconjoara. Uneori le topesc cu blindete de care ma mir de fiecare data si ma intreb de unde vine. Parca n-as sti. Uneori le raspund cu aceeasi moneda si in secunda doi ma intreb de unde atita vrajba. Am sa ma gindesc la incretirea fruntii, la pliurile fetei, la neblindetea ochilor si gesturilor si am sa incerc sa fiu drepta, deci blinda, dar si blinda in dreptatea-mi.

    Cu drag

    RăspundețiȘtergere
  2. Am recitit "Parintele Cleopa despre blindete" si mi-am adus aminte cita ura si cita vrajba aveam in mine cind am gasit in casa, la intoarcerea de la cumparaturi un hot. Am fost rea, manioasa, dura si fara pic de blindete. Am injurat, am lovit si am plesnit. Atunci mi se pareau firesti starile mele. Acum stiu ca dreptatea te face mai blind, ca blindetea sufletului te face mai drept. Stiu ca nu as mai reactiona asa acum daca as mai avea parte de o spargere de casa. As vrea sa nu se mai intimple si cel ce a facut-o atunci, acel om tinar care a intrat neinvitat in casa mea sa gaseasca acea intelegere si liniste incit sa nu mai faca si altadata. Nu cred ca este aiurea ce ii doresc. Cred ca ar trebui sa aiba un deschizator de drum, poate ca tine Sofiana care sa aiba blindetea si intelepciunea necesara sa-l duca spre Psalmi asa cum tu ai facut-o pentru mine.

    Multumesc. Nopate frumoasa cu luna plina.

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi o să reuşeşti, draga mea. Dumnezeu lasă fără răspuns alte încercări de-ale noastre, poate, dar nu pe cele care ne aduc mîntuirea. Nu există, în logica divină, cereri cu "neaprobat" pe ele cînd tu ceri ajutor şi învăţătura pentru a te desăvîrşi, ca om duhovnicesc. Cauţi blîndeţea? O vei găsi. Ţinteşti înţelepciunea? O vei atinge. Nu le primeşti cadou, trebuie rîvnă de o viaţă, uneori, pentru a le atinge, dar frumuseţea e că însăşi căutarea lor îţi aduce alte şi alte virtuţi, daruri de la Dumnezeu pentru sufletul tău.
    Cu drag, din nou

    RăspundețiȘtergere
  4. Să-ţi fie bine, draga mea. Şi de bine :)
    E ambiţios gîndul tău de a-i da pace hoţului, dacă ai putea să dai timpul înapoi sau dacă s-ar repeta, cumva, episodul. Dar uită-te cum scrie acolo, în clip: "au venit odată hoţii la chilia unui bătrîn". Bătrîn, da? Spune multe detaliul ăsta... şi despre blindetea, şi despre înţelepciunea lui...
    Eu cred că întîmplarea aia nefericită ţi-a fost dată tocmai că să gîndeşti aşa despre ea, acum. E mare lucru.
    Iar dacă vrei ca noaptea asta frumoasă cu luna plină să fie mai liniştită decît în poveşti, mai caută prin Psalmi. 138, poate... e preferatul meu.
    Cu bine, draga mea

    RăspundețiȘtergere
  5. "Catre Domnul am strigat cind m-am necajit si m-a auzit. Doamne, izbaveste sufletul meu de buzele nedrepte si limba vicleana."

    In Jurnalul Fericii am gasit ceva care mi-a placut teribil si mi-a ramas in cap de atunci decind am descoperit cartea asta acum multi zeci de ani. "Trebuie sa avem mintea aspra si inima bilnda. Dragostea implica iertarea, blindetea, dar nu orbirea si nu prostia."

    Astazi, amindoua aceste citate - hai sa le numesc doar asa - mi-au rasunat in suflet si in minte mai ceva ca niciodata ultimelor saptamini. Astazi, m-am lovit de o rautate viscerala care m-a facut, in prima faza sa imi dea lacrimile de neputinta si sa imi aduca aceste cuvinte intelepte in minte si suflet, in faza a doua. Inceputul Psalmului 119 scris aici si vorbele din Jurnalul...lui Nicu Steinhardt m-au inseninat si toata vrajba mea interioara s-a dus.

    Pe corzi de vioara din muzica apelor, pe aripi de fluture din gradina casei rosii iti doresc sa ai o noapte calda cu vise senine. Cu mare drag

    RăspundețiȘtergere
  6. http://jurnalulanei.blogspot.com/2009/10/din-nou-pe-podium.html
    un premiu pt. tine!

    RăspundețiȘtergere