joi, 15 octombrie 2009

Omul de pe treptele rugăciunii (prima parte)


    
"Să ştie El de fiecare nor,  
De frunze, de oceane şi de fluturi? 
Să ştie oasele dacă te dor, 
Să ştie cînd ţi-e greu şi cînd te bucuri?"  

Aşa se minuna, pe-un mal de rîu,
Un biet cioban, rămas fără de turmă. 
Desculţ, sărman, c-un fluieraş la brîu, 
Pierduse calea, căuta o urmă.  

Simţea că-l cheamă munţii înapoi 
Şi se porni prin codri, în neştire,  
Ţinînd poteca urmelor de oi,  
Rugîndu-se să dea de-o mănăstire. 
     
  I.

Avea un vis, de cînd era mai mic: 
Cum că un moş venea şi-l lua de mînă, 
Tragîndu-l blînd şi nezicînd nimic  
Pînă cînd n-ajungeau lîngă o stînă.  

Privindu-l drept în ochi, grăia, deodat': 
"Copile, asta-i casa ta, de-acuma! 
Fii harnic şi fii bun şi învăţat, 
Iubeşte cîinii, oamenii şi turma!  

Să nu te temi, copile, de vreo fiară. 
Să-l chemi, la greu, pe Dumnezeu Prea-Bunul. 
Acestea fă-le! Şi-apoi, eu vin iară 
Ca să-ţi arăt pe unde-ţi mai e drumul!"

Şi, răsucit agale pe calcîie, 
Cu haina-i neagră raspîndind lumină  
Şi-un iz dulceag de mir şi de tamîie, 
Bătrînul se ducea, ca să mai vină.  
   
 II.
 
Precum se ţese în război urzeala  
I se adeverise năzărirea: 
La stînă-aflase cum stă socoteala  
Cu turma, cîinii şi dumnezeirea. 

Şi-l întrebau ciobanii din Psaltire, 
Vazîndu-l c-o citeşte ne'ncetat, 
Iar el le povestea de mîntuire 
Şi de prin Evanghelii ce-a aflat. 

Şi cum stătea-ntr-o zi pe-o buturugă, 
Se arătă în faţa sa - moşneagul.
Şi raspîndea lumină haină-i lungă, 
Şi lucii raze-i împînzeau toiagul.  

Tot ca pe vremuri, îi grăi, deodată: 
"Ciobane, drept îi drumul tău, de-acuma! 
Ia-ţi bîta, fluierul şi viaţă toată, 
Să-ţi fiu eu baciul, iară tu fii turma!" 

Şi, răsucit agale pe calcîie, 
Cu haina-i neagră raspîndind lumină 
Şi-un iz dulceag de mir şi de tamîie, 
Batrînu-l aştepta pe el, să vină. 

- va urma - apasă aici pentru partea a doua

Poemul "Omul de pe treptele rugăciunii" este mai lung, dragi cititori, mult mai lung. Şi, pe măsură ce avansează, se adînceşte şi ca sens, ca simbolistică şi ca mesaj, nu numai ca proporţii. Veţi vedea la timpul potrivit. Am ales varianta de a-l publica în stil foileton ca să nu abuzez de timpul şi de atenţia voastră.  Vă promit însă că voi posta şi varianta integrală, imediat ce voi termina prezentarea pe părţi. Sper să vă placă.
Cu bine, dragii mei!

2 comentarii:

  1. Poemul mi-aminteste de Octavian Goga, ca versificatie. E o atmosfera minunata de taina si de nadejde in Domnul. Astept cu bucurie sa citesc si continuarea. E si aceasta o modalitate de a fi cu mintea si inima impreuna cu Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Comparatia cu Goga ma onoreaza, multumesc! Si eu abia astept sa pun celelalte parti, Iuliana - te astept cu drag sa le citesti!

    RăspundețiȘtergere