sâmbătă, 31 octombrie 2009

Despre spovedanie si ne-spovedanie

O mătuşă de-a mea era tare fericită, mai deunăzi, că s-a împărtăşit.
E bătrînă, trăieşte la ţară şi, neştiind cîte zile i-o mai fi lăsat Dumnezeu, e preocupată să moară "grijită".
"Foarte bine că te-ai dus", i-am zis eu, "dar la spovedanie cum a fost?"
S-a uitat mirată la mine: "Păi cum să fie? Ne-a întrebat pe toate femeile care eram acolo - aţi păcătuit? aţi făcut aia, aia, aia? şi noi am zis "Da, părinte, am făcut". Şi ne-a zis ce se zice, că "dezlegate va sînt păcatele şi ce mai zice popa. Aşa a fost, cum să fie, ca la spovedanie, maică".

Cazul e real, dragii mei. Reală e şi supărarea mea, că n-am reuşit s-o conving că nu aşa se face spovedania. Mi-a dat o replică de mi-a închis gura: "Doar n-oi şti tu mai bine ca popa! Ce, tu eşti popă?" Am încercat să-i explic, dar n-a fost chip să mă-nţeleg cu ea. Ea a rămas încredinţată că preotul din sat face bine ce face, fiindcă de-aia e preot, iar eu am plecat groaznic de abătută, cu gîndul că biata mea mătuşă e, de fapt, nespovedită de-o viaţă-ntreagă.

Ştiu că nu e un caz particular. Spovedania "la comun", "de suprafaţă", "de faţadă", se practică, din păcate, în multe biserici. Fără să se ţină post înainte nici măcar o zi, fără păreri de rău sincere - doar pe vorbe spuse aşa, că trebuie. Nu e vina oamenilor, e vina acelor preoţi, că ei au învăţat, doar, la Seminarul Teologic şi apoi la facultate, cum se face spovedania.  Nu insist aici, că nu e cazul să mai răsucesc şi eu cuţitul în rană.

Mai bine vă pun cîteva materiale lămuritoare. Poate e cineva care nu ştie, dar vrea să afle ce înseamnă "spovedanie curată".
1. Găsiţi aici (apăsaţi) sfaturi practice foarte bune.
2. Urmăriţi un filmuleţ cu Părintele Arsenie Papacioc vorbind despre spovedanie, canoane şi greşelile aferente.




Nu mi-o luaţi în nume de rău, dragii mei, îndrăznesc să vă dau un sfat: lăsaţi ruşinea, lăsaţi îndoieleile şi mergeţi la spovedanie, mergeţi cît mai grabnic. Rugaţi-vă la Dumnezeu să vă îndrume paşii către un duhovnic cu care să puteţi vorbi deschis despre viaţa voastră. Nu e pus acolo să vă judece, ci doar să vă ajute. De fapt, nu cu el vorbiţi, ci cu Dumnezeu. Lui îi spuneţi. Tatălui. Nu vă înşelaţi singuri, oameni buni: cine nu e spovedit, cine nu tînjeşte după Sfîntă Împărtăşanie, după a-l primi pe Hristos în inima sa, prin Sfînta Împărtăşanie, încă n-a făcut pasul cel mare către Dumnezeu. Mai ales dacă sînteţi încercaţi, dacă aveţi probleme, supărări, boli, nedreptăţi, mergeţi şi vă spovediţi, curăţaţi-vă sufletul şi înnoiţi-vă viaţa. Veţi vedea ce binecuvîntaţi o să vă simţiţi, din acea clipă.

Doamne-ajută!

5 comentarii:

  1. Bine te-am găsit, dragă Sofiana. Este o reală plăcere să te găsesc aici şi astăzi. Mi se bucură sufletul.

    Ce povesteşti tu aici ştim amîndouă, cred, că se întîmplă în multe biserici indiferent că ele se află în oraşe, orăşele, sate, comune sau în Bucureşti. Cred că e vorba despre preoţii cu har şi cei care au doar o meserie, pentru care preoţia este o simplă meserie ca oricare alta. Preoţi fără de har. Nu îmi pot imagina că dacă un preot are har va face spovada la comun. După umila mea părere aia nu este spovadă, iar acum ascultîndu-l pe Arsenie Papacioc mă conving o dată în plus că spovedania este doar între tine şi duhovnic.

    Mulţumesc pentru această "fereastră" de lumină alături de Arsenie Papacioc şi de tine.

    Să ai o zi plină de miresmele florilor de toamnă. Cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aveti dreptate. Pacat ca oamenii nu vor sa iasa de pe treapta comoda a superficialitatii, ci se multumesc cu jumatatile de masura! Domnul sa-i lumineze pentru o adevarata intoarcere la el!

    RăspundețiȘtergere
  3. Irina, bucuria este si a mea:)
    Parintele Cleopa zicea asa: ca nu exista preoti fara har, ca toti il primesc de la Dumnezeu, cind sint hirotoniti si imbraca haina preotiei. Avea o vorba geniala: "Daca vezi un preot in sant, beat mort, du-te si pupa-i mina, si harul lui va trece si asupra ta".
    Eu cred ca sint mai mult preoti fara dar, decit fara har. Sint si ei oameni si se complac in metehne omenesti: comoditate, ignoranta, fushareala, nepricepere, lacomie, lene... cert e ca judecata lor va fi, oricum, mult mai aspra decit a mirenilor pentru toate astea.
    Dar vor fi judecati si ei, mirenii care nu cauta un preot-duhovnic bun, ca slava Domnului, sint destui, si se multumesc sa fie impartasiti pe banda rulanta, fara spovedanie, fara post, fara tresarire a inimii, fara nimic...
    Si eu iti multumesc, draga mea, pentru vizita, pentru ginduri si pentru urari.
    Si tu sa te bucuri de toate frumusetile pe care le vei gasi astazi! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur ca vorbim din nou, Iuliana :)
    Da, si Irinei ii spuneam ca si preotii, si mirenii, oameni fiind, se complac in comoditate si alte derapaje de la dreapta-credinta, care cere rivna si o oarecare asprime blinda si frumoasa pe care trebuie sa o avem fata de noi-insine, daca ne dorim Raiul.
    Se spune ca pentru orice om exista un moment pentru intoarcerea la credinta, la Dumnezeu. Asa e. Numai sa nu fie ignorat, trecut cu vederea sau aminat, eventual, o viata intreaga. Eu asta vad in jurul meu: oameni care amina si toot amina, facind semne de lehamite.
    Sa dea Dumnezeu sa nu mai amine si sa nu mai ezite!
    Toate cele bune, draga mea! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Dragă Sofiana,

    Poate că ai dreptate tu sau părintele Cleopa că sunt mai repede preoţi fără dar şi nu fără har, dar prin căderea lor abruptă în cele lumeşti mă fac pe mine mireanul şi omul care are credinţă să cred că de ei sigur va fi vai şi amar la judecată. Trec cu mare uşurinţă peste sufletele noastre ale mirenilor aceşti preoţi, nu se mai gîndesc la ajutorul duhovnicesc ci doar la a face repede ce au de făcut. Sunt oameni care s-au pierdut pe drum şi se duc către preoţi să găsească din nou drumul. Nu cred că aşa reuşesc să-l găsească, cel puţin nu cu astfel de preoţi care fac spovedania "la comun", ba mai rău, cred că ei continuă să rătăcească.

    Preotul Iustin Pârvu zice undeva că " în vremurile astea trebuie să ne rugăm mai mult, să fim mai atenţi şi să ne înarmăm cu armele luminii..." . Mi s-a părut foarte frumos spus...să ne înarmăm cu armele luminii.

    Mă alătur mesajului tău, Sofiana de a căuta un duhovnic şi de a merge la el pentru spovedanie. Este un sentiment de eliberare, de linişte şi de atîta lumină care nu are corolar în ceva pentru a-l putea explica. Încercaţi şi voi cei care treceţi pragul acestei case. Doamne ajută! Cu drag

    RăspundețiȘtergere