E minunea cu dată fixă, e minunea inversă,
Nu se scoboară din cer pe pământ,
ci iese din adâncuri,
urcând spre soare!
E miracolul tangibil, e miracolul viu și clar,
Nu se ascunde în colț de biserici,
ci respiră lumina,
pândindu-ți pasul!E sufletul verde din muguri și frunze,
Nu crede în vaiet și moarte,
ci doar în Înviere,
renăscând veșnic!
E glasul crud din ierburi și ramuri,
Nu tace, nu se frânge, nu țipă,
ci râde verde,
țintind albastrul!
E foarte frumos si fara rima, insa nu trebuie sa ne adaptam neaparat vremurilor, imi place mai mult simplitatea versului si complexitatea, saturatia unui cuvant prin ceea ce exprima.Se vadesc de departe valente de poet, e bine sa ne exprimam asa cum ne canta sufletul.Felicitari!
RăspundețiȘtergere