Am căpătat o oareșce aversiune față de expresii precum gândire pozitivă, femeie puternică, spirit caritabil. Fiți răbdători și nu vă încruntați la mine din prima, rogu-vă! Mă deranjează nu expresiile în sine, ar fi o copilărie, ci asumarea lor, pe nemestecate, de către te miri cine, dar și emfaza cu care sunt rostite, ca și cum ar face, instantaneu, dovada profunzimii și superiorității umane a celui ce le rostește. Mă intrigă faptul că s-au transformat în țeluri către care oamenii de varii condiții înțeleg să tindă, ca și cum ar viza o evoluție înaltă și elitistă, mă intrigă și că li s-au dat valențe de etichete, numai bune de lipit pe ici, pe colo - mai pe fruntea unuia, mai pe spatele altuia, fără prea multe calcule prealabile. Sunt deja șabloane de exprimare pentru mulți - golite de sens și văduvite de context, aruncate la grămadă, ca niște cuvinte rugbiste.
Până acum câțiva ani nici nu figurau în vocabularul nostru curent, iar astăzi nu mai miști un pas fără să te izbești de ele, fie că faci un drum scurt până la piață sau un popas mai lung pe băncile Universității! A fost suficient să fie rostite, repetitiv, la TV, o bună bucată de vreme, pentru ca mai toată lumea să le preia pe dată, fără un minim efort de deslușire a sensului, de cele mai multe ori. Blogul ăsta e unul ortodox, am spus-o din capul locului, așa că îmi permit să ridic câteva întrebări retorice, în lumina clară și rotundă a ortodoxiei.
Se întâlnește undeva această mult-trâmbițată gândire pozitivă cu judecata dreaptă, cu dreapta-măsură a lucrurilor, cu rațiunea și simțirea creștină pe care Biblia noastră ne îndeamnă să le căutăm, să le practicăm și să le desăvârșim? Oare nu cumva sub mantia largă a gândirii pozitive s-o ascunde păcatul (asumat, și el, tot cu detașare, ca nu cumva să ne tulburăm pozitivismul)? Ne-o apropia de mântuire sau de pierzanie gândirea pozitivă?
Oare nu o fi cam departe de portretele biblice această femeie puternică, adulată pe toate altarele mass-media? Să fi existat prin Evanghelii puzderie de femei carieriste, tăioase în replici, poleite, grabnic-operate estetic și agresive și să-mi fi scăpat mie atât de grosolan acest aspect? Și totuși, insist... așa să arate oastea lui Hristos, sulemenită și ostentativă?
Oare spiritul caritabil o fi fratele milosteniei, al milei creștine sau o fi rudă, mai degrabă, cu fariseismul, cu a face paradă, în fața lumii, cu cît de buni și de miloși suntem? Să se fi înșelat atât de grav Iisus, când ne-a învățat să facem în ascuns milostenia, așa încât "să nu știe stânga ce face dreapta" și să ne vadă doar Tatăl, nu și oamenii?
Mă opresc aici... cine are ochi de văzut va vedea rândurile de mai-sus în lumina potrivită, am toată încrederea!
sursa foto: 1000diamonds.files.wordpress.com
la fel ca si tine, sint o cautatoare in ale ortodoxiei, dar si intelegerii complexitatii firii umane.
RăspundețiȘtergereortodoxia m-a ajutat sa inteleg ca nu mi-e de folos (si nici nu e spiritual) sa ii judec pe cei cu vederi diferite de ale mele, psihologia m-a ajutat sa mai urc citeva trepte in cunoasterea sufleteasca a oamenilor.
...de aceea e bine sa nu cadem in extreme, si nici sa punem etichete ("cu masura cu care judecam, cu aceea vom fi judecati").
...daca doresti sa afli ce "ravagii" face gindirea negativa, iti propun spre studiu un subiect extrem de complex si anume cel al cauzelor spirituale ale bolilor. vei vedea si intelege atunci, spre ce ne indreptam atunci cind gindim negativ (si pt ca vad ca ai postat cite ceva despre Parintele Cleopa, cauta spusele lui privitoare la boala).
in opinia mea, nu e un pacat sa gindim pozitiv, pt ca e un pas (alaturi de multi altii) spre a cunoaste iubirea fata de noi si de aproape. nu poti cunoaste IUBIREA (in toate formele ei sublime), decit gindind pozitiv. caci gindirea negativa ne va indrepta intotdeauna spre frici, temeri, gelozii si alte pacate.
cu mult drag...
Mulțumesc pentru comentariu, draga mea. Răspunsul meu e în articolul de mai-sus.
RăspundețiȘtergereSigur că putem vorbi mult și bine pe tema asta, sigur că putem accentua anumite nuanțe, la fel de bine cum putem să le pastelăm pe altele... pentru mine esența rămâne, însă, aceeași. Mai ales în vremurile astea frământate și tulburi pe care le trăim, răul se poate deghiza ușor în bine, iar diavolul în înger - despre asta vorbeam în postarea mea.
Cu drag, tot binele ți-l doresc!
nu vremurile sint tulburi, Sofiana, ci mintea oamenilor care vor sa vada tulburarea.
RăspundețiȘtergere...cat despre cartile de gandire pozitiva si cercetarile medicale sau psihologice in acest domeniu, ele existau de zeci de ani. daca la noi au aparut abia acum, asta nu inseamna ca nu au existat.
oare la ce se refera zicala: "mens sana in corpore sano"(minte sanatoasa, in corp sanatos)?
in incheiere, iti recomand in text deosebit al preotului Petru Suciu:
http://www.scribd.com/doc/27357590/Petru-Suciu-Metode-Psihoterapeutice-in-Pateric
tot binele si tie iti doresc!
Merci pentru sugestie, draga mea - am reperat textul și i-am dat un "Bookmark this page" :) Lucrarea preotului P.Suciu pare interesantă și bine documentată, iar abordarea - îndrăzneață, din câte am văzut, aruncând o privire fugară peste câteva pagini. O să-mi fac timp, cumva, s-o citesc în tihnă :)
RăspundețiȘtergereZi frumoasă și spornică să ai, draga mea!
imi place acest blog . felicitari !!! si ridica probleme interesante. (as vrea si eu sa fac unul dar nu stiu cum) doar un mic comentariu , caci adevarul reiese din confruntarea ideilor. eu cred ca aceasta "gandire pozitiva" este un fel de credinta in bine. oare nu este mai bine sa gandim ceva frumos despre noi sau despre altii decat sa ne "otravim" cu ganduri negre? (si e foarte lesne sa cadem in aceast marasm mental in societatea asta nedreapta). de altfel si in vorbele marilor nostri duhovnici sunt mereu cuvintele,"bine,frumos,sanatate, noroc,mantuire", si altele din acelasi diapazon.in fond de ce sa nu gandim bine ? ce avem de pierdut? Dumnezeu = Bine. si in incheiere o cugetare minunata a lui Blaise Pascal marele filozof crestin : daca credem in Dumnezeu si el nu exista, nu avem nimic de pierdut, dar daca nu credem si El exista, avem de pierdut totul. asa ca, decat sa ne lasam prada sentimentelor negative , pana a deprinde rugaciunea adevarata este ok si gandirea pozitiva.
RăspundețiȘtergereinca o data felicitari pentru acest blog si iti doresc tot binele din lume!!!